Dor...!
Într-o
„clipă” de răgaz am vizionat un film[1] unde am surprins o frază:
„Imaginează-ți cartea pe care ai vrea s-o citești. Apoi scrie-o!”. Am lăcrimat
și mi-am zis: Cu Preasfințitul Vasile...!
Îmi aduc
aminte de vremea pe când eram tânăr seminarist și, idealist, îmi doream o
atmosferă la superlativ, care să mă formeze în duhul autentic al slujirii lui
Hristos și al Bisericii însă, repede mi-am dat seama că, eram doar într-un
parcurs ce însemna o continuă devenire și aveam nevoie să mă sprijin pe modele
care să mă clădească temeinic. Mai târziu am încercat altora suplinirea multor neajunsuri
cărora le-am simțit lipsa eu însumi. Nu știu dacă am reușit, dar sunt
încredințat că romanul pe care, în stare de veghe, am visat să-l scriu despre
mine însumi l-am citit deja în lumina candelei mele de veghe: PS. Vasile
Someșanul!
Cu
smerenie și iubire, îi sărut dreapta!
Cluj-Napoca, 29.12.2017
